Călătoria spre tine

 Hai să presupumen că am călători într un loc minunat, unde totul e posibil.

 Am putea susţine că nu există un astfel de loc, că nu există pe lumea asta să iei fără să dai ceva la schimb. Vestea bună este că acest loc există cu adevărat, e vorba de mintea ta. Vestea mai puţin mulţumitoare pentru mulţi dintre noi, spune că da, nu e posibil să ai ceva fără a da altceva de la tine, sau mai bine spus, atunci când introduci gunoi, tot gunoi să te aştepţi să scoţi…

Mulţi dintre noi însă, aleg calea minimei rezistenţe. Cu alte cuvinte, ai un job de la nouă la cinci, job pe care îl urăşti în fiecare secundă a vieţii tale, salariul îţi ajunge 4 zile, vrei concediu, beneficii şi câte şi mai câte. Ce dai tu la schimb? Păi, se ştie, cât mai puţin, faci treaba cât să nu te dea afară, ai calităti de pupincurist, ştii de ai de făcut ca să te menţii pe linia de plutire…Între timp, când stai la o berică cu amicii, nu precupeţeşti nici un efort în a te plânge ce ghinion ai putut să ai, şeful tău e un tiran, stă cu ochii pe tine, el pleacă în concediu după pofta inimii, anul ăsta numai tu ai socotit că a fost plecat de vreo şapte ori şi suntem abia la jumătatea anului, râvneşti şi tu la o maşină mai de dai Doamne, că o meriţi din plin şi că părinţii tăi nu au fost aşa înstăriţi , bla-bla. De aici urmează să te plângi de guvern, de ţara nepotrivită în care te ai născut, ş. a. m. d.

 Am un secret să ţi spun: averea ta se află la loc sigur, intre cele 2 urechi ale tale, ai acolo tot ce pofteşti, şi bine şi rău, depinde ce alegi. Ai un creier superb care abia aşteaptă să îl foloseşti. Ai toate resuresle de care ai nevoie, eşti minunat. Ce spui, a meritat să faci călătoria asta şi să vezi totul aşa cum e?

În Ţara lui De azi pe mâine

 Socializăm, mergem în vacanţe, ne cumpărăm lucruri de strictă necesitare ori ba, intervin acei ani fatidici, in care totul iese prost, ne trăim vieţile.

Trăim într-o societate în care nu ai niciun beneficiu viabil atunci când eşti sărac şi nu ai opţiuni… Ne preţuim valorile, mai mult ori mai puţin, după cum am fost educaţi, bătrânii şi copiii ne sunt pe mâini sigure, şi… Stop, mă opresc aici, povestea e alta. Trăim intr-o lume unde oamenii muncesc ca apucaţii, de la nouă la cinci -cazul fericit, suntem dependenţi de informaţie în cantitate uriaşă, informaţie pe care oricum nu o putem digera decât în cantităţi infime, copiii noştri nu mai citesc dar ştiu să îşi dorească tabletă încă din clasa pregătitoare, încă refuzăm să ne cunoaştem drepturile, dar nu recunoaştem asta …nu preţuim bătrânii, iar tinerii pleacă pe capete în căutatea a ceva mai bun.

 Nu am fost învăţaţi să ne iubim  mai mult, să încetinim un pic ritmul şi să ne întrebăm dacă ceea ce avem ne satisface, dacă visele ne sunt îndeplinite, dacă …

 Suntem prinşi în vâltoarea numită viaţă, ne credem nemuritori, deci credem că avem la dispozitie tot timpul din lume. Nu, nu este aşa… Viaţa e scurtă, avem puterea să ne-o facem aşa cum dorim, fără teamă. Câţi dintre noi fac asta? Sunt rate de achitat, slujba îţi mănăncă timp preţios, iar de visat cai verzi pe pereţi, Dumnezeu mă ierte…

Astfel, trăim pentru a ajuta la înfăptuirea viselor altora. Dacă eşti slujbaş, leafa îţi ajunge 3 zile, n-ai habar ce-i aia educaţie financiară, iar şefului nu-i revine datoria de a te face bogat. Asta  e datoria ta! Aşa laşi urmă pe Pământ după tine.

 Vei vrea să găseşti o căruţă de scuze, cum că nu mai eşti aşa de tânăr, ai facturi de plătit, părinţii tăi nu ţi-au oferit mare lucru… Ai dreptate!  Dar dacă vrei să ai altceva atunci nu te mai lamenta, rupe din timpul tău şi fă zilnic ceva pentru un mâine mai ferice. Gestionează cu multă chibzuinţă banii de care dispui momentan, pentru a avea o opţiune mai bună mâine, vezi să nu ai atitudinea unui băieţel de 5 ani care are un acces de furie într-un magazin de jucării, de fiecare dată când vrei ceva şi nu ai banii respectivi în cont. Nu îţi trăi viaţa în rate, acceptă doar calitatea. Eşti unic!

Indigo

Terminăm şcoli sofisticate, obţinem joburi solicitante, dispunem de ceva timp liber şi vrem sau nu interacţionăm unul cu celălalt.

 Omului nu îi e bine singur, aşa că incercăm să schimbăm ceva vorbe între noi, ne place compania unora, ne simţim bine , bem 2 cocteiluri împreună, facem schimb de numere de telefon, ne spunem pe numele mic. Ajungem acasă, ne pregătim de job, se face miercuri şi telefonul sună doar ca să spui mamei că eşti bine, o să treci pe la ei, bla-bla.

 Ideea e că nu se concretizează nimic din ce sperai tu. Eşti tot singur,în apartamentul proaspăt renovat din banii tăi, unde oamenii care ţi-au finisat lucrările au vrut  să  discute totuşi cu părinţii tăi la terminarea proiectului…

Noi, oamenii suntem diferiţi. Provenim de pe planete diferite şi ne străduim să ne înţelegem…

 Bărbaţii sunt simpli. Şi vânători.

Chiar dacă ea e capabilă să îşi conducă singură afacerile, se poate întreţine singură, îşi pune silicoane  dacă asta o face fericită, în calitate de vânată, ar trebui să ştie mai mult. Nu pot înţelege nici în ruptul capului cum ea, poate să uite de prieteni şi de stilul ei de viaţă atunci când apare un El. Tot ea, e capabilă să-i facă cele mai pufoase clătite atunci când aude că el preferă asta, merg la o terasă, iar ea comandă două măsline pe un pat de salată şi un dressing generos de lămaie… Ar putea îndrăzni el să şi comande o pizza şi o bere, două?  Apoi, cuprinsă de remuşcări, ea îl întreabă mieros dacă crede că blugii ăştia o fac grasă…

Bărbaţii nu ştiu ce vor femeile. Clar. Valabilă e şi viceversa.

 Ce vei face tu, vânătorul?_ Păi, vei mai pierde câteva luni prin peisaj, apoi îţi vei lua tălpăşiţa, iar ea are ocazia să se vaite iar la toţi cei dispuşi să o asculte, cum că” bărbaţii e porci”…

 Ce ai de făcut tu, cea frumosă? Nimic mai simplu decât să fi tot tu, aşa cum eşti, să te preţuieşti, să înveţi să te cunoşti mai bine, să te simţi bine în pielea ta, să ştii că o să apară cineva care să te iubească aşa cum eşti şi că bărbatul vieţii tale o să apară la momentul când tu vei fi pregătită pentru asta.  Există ceva bun pus deoparte pentru fiecare. Totuşi, nu uita că eşti în deşert. Nu îţi arunca incă sticla cu apă…mai ai destui paşi de făcut!

Nimic nu trebuie, nimic nu arde

Nu suntem invincibili. Timpul nostru este limitat, desi credem ca avem suficient din tot si toate.

 Ne aruncam apoi cu putere in ceea ce se numeste viata, uitam sa facem diferenta dintre lucrurile urgente si cele cu adevarat importante. Continuam asa un numar impresionant de ani, apoi ceva sau cineva ne trezeste…Din pacate, nu avem un bob zabava sa facem diferenta intre urgentele majore din vietile proprii, monotonia se instaleaza pe neasteptae, ne consolam ca toata lumea o duce asa, iar altii, vai lume sunt vai de mama lor. Vin stirile dupa-amiezii si constatam ca altii o duc prost, si-au pierdut joburi, ori natura le-a spulberat vise…Primavara sunt inundate case, iarna se inzapezesc oameni, iar oamenii se uita cu iteres la vietile altora , mai putin  norocosi.

 Intre timp,  norocul ii ajuta pe cei tari, primavara se lanseaza noi colectii ale designerilor mai mult sau mai putin cunoscuti, la Tokio ori Milano sau New York, iernile sunt destinate sporturilor preferate, iar golful poate insemna un sport practicat cu placere…

 Depinde de ce alegi; in final viata ne deconteaza totul, cu bune sau cu rele.

Vine insa momentul ala din viata fiecaruia, cand un eveniment neprevazut iti da viata peste cap, nu mai poti face lucrurile cu care esti obisnuit, constati ca singurul pe care te poti baza esti tu. Citisesi prin carti ca puterea se afla in interiorul tau si constati ca asa este. Numeri, pe degetele unei singure maini, desigur, persoanele care iti sunt alaturi atunci cand e greu.

Te sufleci si treci la treaba si stii ce doar banuiai: cel pe care te poti baza te priveste atunci cand te uiti in oglinda. Iti juri in barba ca vei scotoci unghere ale sufletelor . Apoi, te amuzi, iti esti suficient tie insuti; urmeaza sa cresti, sa faci ce poftesti si sa -ti implinesti visele. Sigur vei stii ce se imparte la doi. Si asta pentru ca nimic nu trebuie; de ars nici atat. Tot ce a fost nevoie sa fie ars exista deja in noi…

Sa n-ai intotdeauna dreptate

Hei, ceea ce incerc acup sa-ti spun , cu siguranta tu stii!

 De-atat de multe ori, atnci cand nu ai rabdarea ori disponibilitatea sa asculti ce mai spun si altii, te grabesti sa-ti iei alura aia superioara, sa spui cele 2 cuvinte magice:EU STIU!

 Din acel moment incetezi sa ai curoizitatea unui copil de 5 ani, te crezi atoatestiutor si, lucrul cel mai grav, incetezi sa inveti.

N-as putea crede ca , un copil, daramite un adult, ar lua -drept litera de Evanghelie ceea ce spun sau zic altii;pentru asta exista filtrul propriei minti, ca de-aia am fost inzestrati cu cap.

 Sa mai cred ce am citit undeva, cum ca inca mai exista adulti, aparent destupati la cap, platitori de taxe si impozite, care sa ia de bun tot ce li se toarna cu palnia prin intermediul, mass-media, expertilor sau parintilor? E atat de cuminte sa dama ltora puterea noastra, lasandu-ne influntati de ne ne spun”specialistii”?

 Parintii iti vor binele, asta e clar, functioneaza dragostea neconditionata, altruista a parintelui. Cu toate astea, nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul sa hotarasca ceva anume in locul tau!

Invata sa fii susceptibil, nu lua de bun tot ce vezi, acorda-ti dreptul sa te inseli uneori, da-ti dreptul sa gresesti, nu te judeca aspru, incearca din nou, fa-ti un set prestabilit de valori in care sa crezi, nu te abate de la el, crezi in Dumnezeu, increde-te in el, traieste, fa valuri, esti om!

 Ada-ti aminte ca totu-i trecator, ce a mai fost va mai fi, incearca de toate, fa ce crezi ca e bun pentru tine, ai incredere in instinctele tale, pleaca de unde nu esti dorit, triaeste, nu renunta la vise…

Calitate sau cantitate?

Totul se rezuma la bani!

Daca s-ar putea sa platim facturi cu tolbe de fericire, poate ca ar insemna ceva; din pacate, insa, vrem sau nu vrem depindem de moneda de schimb numita ban.

Ne jertfim ore bune din viata pentru a munci de la noua la cinci, uneori cei mai dragi oameni din anturajul nostru( de regula, parintii), sustin cu tarie ca munca grea ne duce la liman…( in cazul parintilor, o pensie mizera de 300-400$ lunar, dupa 40 de ani de munca).

Schimbarile insa apar cu repeziciune; tavalugul schimbarii trece , asadar, indiferent daca noi suntem sau nu de acord cu asta.

Avand in vedere cele de mai sus, multi sustin ca unul dintre pilonii succesului spun sa fii de 2 ori mai bun la jumatate de pret… Cum? Cum sa asigure asta succesul, cand toata lumea stie ca trebuie sa muncesti atat cat sa nu te dea patronul afara si ca toata lumea fura; Peter de la Paul si nu numai.E cuminte sa mai oferi calitate si pe bani putini?

Cum stam insa cu cuvantul dat si respectul acordat tertilor? Merita sa o facem de oaie, din simplul motiv ca toti procedeaza asa?

Vreau sa spun asta:majoritatea procedeaza asa, dar majoritatea se zbate in mediocritate, poate duce o viata buna , dar excelenta nu sta pe lista prioritatilor lor; 97% din oameni prefera sa nu si bata capul , sa aiba o slujba, sa se vaite, sa continue sa bea bere si sa -si ia salariul. Vestea buna este ca pentru asta, ai practic 40 de ani la dispozitie, apoi, la pensionare, vei primi cu siguranta un ceas de aur…

Penru ceilalti, cei care au aflat ca multe afaceri esueaza dar totusi incearca, cei care afla ca exista relatii superficiale dar, continua cu incapatanare sa caute unicatul din om, stralucirea , exista vestea ca o da in bara; de foarte multe ori;nerenuntand insa , sigur obtine ce doreste:oameni de calitate in preajma, afaceri infloritoare, excelenta! E sigur, dupa cum dupa noapte vine zi; si asta pentru ca oamenii se cern…

Pasteaza-ti puterea, indrazneste, esti tu!

Epoca informatiei a adus cu sine automatizarea a tot ce a fost simplu, pipa se numeste lulea, cafeaua nu se mai face la ibric, oamenii nu mai gandesc cu propriul cap, pentru ca, nu-i asa exista un expert pentru orice.

Poate e mai simplu ca lucrurile sa functioneze pe pilot automat, cu conditia ca expertii mai sus amintiti sa aiba cele mai bune intentii;de cele mai multe ori insa , fiecare trage focul spre oala lui;expertii financiari sunt interesati mai intai de propriile lor bonusuri, mass-media cauta cu orice pret ca audienta sa aiba cote maxime(asta, indiferent de calitatea mesajului transmis), iar medicii sunt interesati sa nu iasa din tipare;in fond, de ce ar mai inventa cineva macaroana?

Atunci cand renuntam sa mai privim acest fenomen numit viata-printr-un ciob colorat de sticla,invatam sa ne redescoperim;poate privim cu mai mult interes spre interiorul nostru si atunci ne trezim.

Merita sa gandesti cu propriul cap? E firesc sa-ti asculti intuitia? E corect sa asculti ce are de spus expertul dar hotararea sa o iei tu? E mai cuminte sa gandeasca altii pentru tine? Viata cui e pe rol?

Despre lucruri care conteaza

Suntem tineri; si invincibili, nu-i asa?

Credem ca avem la dispozitie tot timpul din lume , fara sa ne gandim ca doar zeii sunt nemuritori. Noi, ceilalti , putem doar sa fim tentati a crede ca lucrurile bune nu au sfarsit…

De acord, omul invata gresind; si numai daca vrea sa-si insuseasca invatatura ce sta in spatele esecului;atunci cand tenacitatea si disciplina nu ne stau la indemana, suntem ispititi a face nenumarate greseli; asa capatam experienta.

Vine insa vremea cand suntem mult mai atenti la felul in care alegem sa ne petrecem timpul-bunul nostru cel mai de valoare; si atunci, stam sa chibzuim inainte de a face vreo nazbatie, ori de a ne lovi cu capul de prea ‘nalte praguri;incepem sa ne iubim mai mult, sa pretuim altfel oameni, lucruri, intamplari. Intre timp, crestem…

Una peste alta, suntem fauritori ai propriilor destine, iar de felul in care ne semanam acum holdele, vom culege propriile recolte, bune sau cu neghina.

Cred insa ca, atunci cand oamenilor nu le ramane prea mult timp, au avut cateva dintre urmatoarele regrete:

– ca nu au sarit mai mult in baltoace;

-ca le-a fost de prea multe ori teama;

– ca nu au indraznit mai mult;

-ca nu au ras prea des(cu gura pana la urechi), de tot si toate;

– ca s-au luat prea mult in serios;

-una peste alta, sa incerci orice, sa nu regreti lucruri facute,doar cele pe care , din teama ori nestiinta, n-ai indraznit sa le dai curs!

Esti cea mai buna varianta a ta!

Hei, sa fim seriosi, exceptand perioada copilariei, atat de multi ti-au inoculat(gratuit) ideea ca nu esti asa de grozav pe cat pari, ca tare-ar fi bine sa lucrezi mai mult asupra ta si sa renunti sa mai faci valuri;intre timp , toti ceilalti aveau verde sa ti-o ia voiniceste inainte.. Constatai cu stupoare ca cei ce au trecut in mare viteza pe langa tine, sigur nu au muncit mai mult, dar au stiut sa inhate oportunitatea si si-au legat sperantele de o stea!

Cat esti mic, ai parte (poate) de oameni care stiu ce sa-ti semene in suflet, dar cu cat cresti si progresezi, constati ca esti sustinut din ce in ce mai rar de catre semeni, iar multi si-ar dori sa pierzi doi dinti din fata , in timp ce defilezi pe podium,  numa’ asa, de amorul artei…

Vreau sa-ti spun ca nimic nu-i imposibil celui ce crede! Daruieste si vei primi, cere si vei obtine! Universul iubeste viteza si tu trebuie sa stii asta! conecteaza -te la aceasta forta, fa-ti treaba si…asteapta-te la miracole! Tu esti un miracol, esti unicat!

Impact

Zilnic venim in contact cu oameni, zambim, uitam sa zambim ori ne prefacem ca suntem chiar bine atunci cand suntem intrebati.

Ne aruncam voiniceste in iuresul celor ce musai trebuie facute pe parcursul unei zile, apoi constatam ca suntem epuizati… Nu mai stam sa socotim ce anume trebuie facut , spus, simtit;nu realizam ca, in fond nimic nu trebuie…Partea complicata e ca suntem niste robotei si alegem cu buna stiinta sa fim pe pilot automat.

Totul e grozav atat vreme cat suntem multumiti.

Vine insa o vreme cand, in viata fiecaruia dintre noi se produce un declic;un eveniment nefericit de regula, are menirea sa ne trezeasca din starea naturala de amortire in care ne aflam. Ne simtim atunci nemultumiti de tot si toate si …ne trezim! Trezim uriasul din noi!

E cel mai fain lucru de care avem parte. Se spune ca fiecare faptura umana e inzestrata cu ceva anume; uneori ne gandim la asta, dar, nu-i asa, omului nu-i sta prea bine sa gandeasca asa ca dam repede uitarii astfel de idei. Omul se identifica prin profesia lui: esti bancher, lustragiu, om de afaceri… Ce altceva ai mai putea spune despre tine… ca iti place sa faci lucrurile sa se intample… Fenomenal! Altceva? La ce altceva te-ai mai putea pricepe? Cum ti-aia putea aduce mai bine aportul ? Ce impact ai putea avea asupra lucrurilor ce te-nconjoara? Esti ceeea ce vrei?