Despre lucruri care conteaza

Suntem tineri; si invincibili, nu-i asa?

Credem ca avem la dispozitie tot timpul din lume , fara sa ne gandim ca doar zeii sunt nemuritori. Noi, ceilalti , putem doar sa fim tentati a crede ca lucrurile bune nu au sfarsit…

De acord, omul invata gresind; si numai daca vrea sa-si insuseasca invatatura ce sta in spatele esecului;atunci cand tenacitatea si disciplina nu ne stau la indemana, suntem ispititi a face nenumarate greseli; asa capatam experienta.

Vine insa vremea cand suntem mult mai atenti la felul in care alegem sa ne petrecem timpul-bunul nostru cel mai de valoare; si atunci, stam sa chibzuim inainte de a face vreo nazbatie, ori de a ne lovi cu capul de prea ‘nalte praguri;incepem sa ne iubim mai mult, sa pretuim altfel oameni, lucruri, intamplari. Intre timp, crestem…

Una peste alta, suntem fauritori ai propriilor destine, iar de felul in care ne semanam acum holdele, vom culege propriile recolte, bune sau cu neghina.

Cred insa ca, atunci cand oamenilor nu le ramane prea mult timp, au avut cateva dintre urmatoarele regrete:

– ca nu au sarit mai mult in baltoace;

-ca le-a fost de prea multe ori teama;

– ca nu au indraznit mai mult;

-ca nu au ras prea des(cu gura pana la urechi), de tot si toate;

– ca s-au luat prea mult in serios;

-una peste alta, sa incerci orice, sa nu regreti lucruri facute,doar cele pe care , din teama ori nestiinta, n-ai indraznit sa le dai curs!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Esti cea mai buna varianta a ta!

Hei, sa fim seriosi, exceptand perioada copilariei, atat de multi ti-au inoculat(gratuit) ideea ca nu esti asa de grozav pe cat pari, ca tare-ar fi bine sa lucrezi mai mult asupra ta si sa renunti sa mai faci valuri;intre timp , toti ceilalti aveau verde sa ti-o ia voiniceste inainte.. Constatai cu stupoare ca cei ce au trecut in mare viteza pe langa tine, sigur nu au muncit mai mult, dar au stiut sa inhate oportunitatea si si-au legat sperantele de o stea!

Cat esti mic, ai parte (poate) de oameni care stiu ce sa-ti semene in suflet, dar cu cat cresti si progresezi, constati ca esti sustinut din ce in ce mai rar de catre semeni, iar multi si-ar dori sa pierzi doi dinti din fata , in timp ce defilezi pe podium,  numa’ asa, de amorul artei…

Vreau sa-ti spun ca nimic nu-i imposibil celui ce crede! Daruieste si vei primi, cere si vei obtine! Universul iubeste viteza si tu trebuie sa stii asta! conecteaza -te la aceasta forta, fa-ti treaba si…asteapta-te la miracole! Tu esti un miracol, esti unicat!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Impact

Zilnic venim in contact cu oameni, zambim, uitam sa zambim ori ne prefacem ca suntem chiar bine atunci cand suntem intrebati.

Ne aruncam voiniceste in iuresul celor ce musai trebuie facute pe parcursul unei zile, apoi constatam ca suntem epuizati… Nu mai stam sa socotim ce anume trebuie facut , spus, simtit;nu realizam ca, in fond nimic nu trebuie…Partea complicata e ca suntem niste robotei si alegem cu buna stiinta sa fim pe pilot automat.

Totul e grozav atat vreme cat suntem multumiti.

Vine insa o vreme cand, in viata fiecaruia dintre noi se produce un declic;un eveniment nefericit de regula, are menirea sa ne trezeasca din starea naturala de amortire in care ne aflam. Ne simtim atunci nemultumiti de tot si toate si …ne trezim! Trezim uriasul din noi!

E cel mai fain lucru de care avem parte. Se spune ca fiecare faptura umana e inzestrata cu ceva anume; uneori ne gandim la asta, dar, nu-i asa, omului nu-i sta prea bine sa gandeasca asa ca dam repede uitarii astfel de idei. Omul se identifica prin profesia lui: esti bancher, lustragiu, om de afaceri… Ce altceva ai mai putea spune despre tine… ca iti place sa faci lucrurile sa se intample… Fenomenal! Altceva? La ce altceva te-ai mai putea pricepe? Cum ti-aia putea aduce mai bine aportul ? Ce impact ai putea avea asupra lucrurilor ce te-nconjoara? Esti ceeea ce vrei?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Feed-back

Iata ca, forfota sarbatorilor e de domeniul trecutului, mai mult decat atat au trecut deja doua saptamani din proaspatul an;an in care ne-am promis numai fapte bune, sa nu ne ingrasam un gram in plus, sa nu ne enervam niciodata si sa avem mereu bani in buzunar…

Daca am dispune de o bagheta magica, ori de miraculosul nas al Samantei, lucrurile ar sta pe loc asa:nimeni nu ar avea sefi scortosi, nu ar exista ore suplimentare, copiii nu fac pozne iar facturile se platesc de la sine. Un mizilic, nu-i asa?

Te dumiresti la vremea bilanturilor incotro vrei sa te indrepti, costati insa cu stupoare, asa cam pe final de Noiembrie ca undeva sau ceva pe parcursul anului te-a facut sa o lasi mai moale, sa te bucuri si tu de viata, ca, na’ om esti… Ai incercat, Dumnezeu ti-e martor -sa faci mai mult, da’ cum sa renunti la tot ca doar o viata ai…Si uite-asa a mai trecut un am, esti din ce in ce mai nemultumit de tot si toate iar visele tale sunt la loc sigur, ingropate in fundul curtii…

Vine insa o vreme cand esti satul: nu-ti mai suporti propria viata si esti dispus sa risti totul pe-un banut;dai dracului viata de hahat pe care o ai, renunti sa mai mergi la baluri mici cu restul soarecilor si hotarasti ca asa nu mai tine. Esti plin de energie, vorbesti cu oamenii potriviti, faci lucrurile ca la carte, primesti o caruta de refuzuri, zambesti(chiar e zambetul tau), mergi mai departe. Esti indaratnic ca un magar…

Vine insa o zi, de care vei tine cont;constati ca zarva pe care ai facut-o in jurul tau da roade; ai mai multe rezultate care te fac sa zambesti cu gura pana la urechi , incepe sa-ti placa de tine. Ai schimbat confortul pe imprevizibil, ai pariat totul pe o carte, ai reusit…yupiii

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sfarsit de an

Suntem la cumpana dinte ani. Toti sustinem cu tarie ca ne dorim un an mai bun; si e firesc sa fie asa.

Intampinam noul an cu sampanie, veselie, zgomot;gonim vechiul, acceptam cu larghete noul ce va sa apara.

Suntem melancolici si suntem mai mult decat siguri de ce nu a mers si cum le vom pune pe roate toate proiectele ce ne stau in fata: cu totii stim insa, din proprie experienta,  ca am luat de-a lungul vietii o serie de hotarari -de care am si uitat pana in primavara, d’apoi sa prinda contur.

Ce ne tine legati sa nu ne infaptuim propriile vise? Sunt ele suficient de puternice incat sa miste muntii din loc? Cu siguranta nu, caci daca lucrurile ar sta astfel, nu ar exista cale de intors. Atunci cand joci totul pe o carte si hotararea ta e de neclintit, sansele tale sunt enorme.

E vremea bilanturilor; spun sa incercam sa avem vise mult mai puternice, sa fim recunoscatori pentru oamenii grozavi din viata noastra. sa fim recunoscatori si pentru cei care nu ne mai sunt alaturi, sa ne bucuram , sa avem teluri si sa avem taria sa ne implinim cat mai multe vise. E mult?

Eu stiu ca avem vise diferite, iar Universul are grija ca atunci cand visul e clar, precis, cand nu e loc de pasul inapoi, visele se transforma in realitate.Vom fauri apoi alte vise, le vom duce la bun sfarsit, vom deveni arhitecti ai propriilor vieti. Si nu cred ca poate fi ceva mai frumos decat asta!

La multi ani!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Poveste de Craciun

Sa presupunem ca toti vor sa se distreze!

Nimeni nu alearga sa faca ultimele achizitii, sa lege funde si sa ascunda cadouri de cei mici, totul decurge ca la carte, nimeni nu pare macar obosit. E bucurie-n jur, un prunc ni se naste, e Craciun.

Suntem milostivi, mai atenti la nevoile celorlalti, invatam sa daruim…

Hai sa-nvatam sa avem Craciun in fiecare zi de-acum ‘nainte: sa-nvatam sa ne temem mai putin, sa realizam cat de mult am obtine daca am uita sa ne fie frica(de facturi neonorate la timp, de sefi despotici, de oameni far’ de  Dumnezeu, de boli sau de bau-bau), sa-nvatam sa traim altfel ,sa privim mai des in interior decat la cei din jur; sa eliminam graba si sa-nvatam a ne privi cu mai mult interes.

Sa-nvatam sa imbratisam schimbarea, e Craciun!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Bilant

Ninge cu fulgi mari, e iarna-n toata regula si multi ne-ntrebam cum a putut sa treaca atat de repede un an intreg.

E vremea bilanturilor, cand hotaram cu tarie cam asa: la anu’ voi fi mai suplu cu doispe kile, voi vizita cutare locsor, voi avea mai multi bani de buzunar, voi sari mult mai des in baltoace cu apa. E firesc sa ne dorim ceva nou, sa purtam ceva albastru, sa renuntam la cateva vechituri si sa devenim peste noapte zmeii zmeilor.

Partea neproductiva este ca entuziasmul cu care purcedem a ne dori una sau alta, se pierde undeva prin luna lui Faurar, cand ne lasam luati de val,platim intre timp facturi, ne gandim cu groaza la sfanta zi de luni si cochetam cu gandul la vara…

 

Vara vine la timpul ei, ne intrecem pe noi insine si plecam in concediu 3 saptamani, apoi discutam tot anul despre asta. Devenim intre timp blazati.

Vine iar toamna, e inca fain, camarile sunt pline , chicotim gandindu-ne la huzurul perioadei de sarbatori, cand, practic dam iama in crama cu bunatati  a binecuvantatei perioade de sfarsit de an, incepand cu Sf. Andrei si terminand , voiniceste, mult dupa Sf. Ion.

E bine asa, sau e rau, nu stiu, sunt sigura insa ca daca am face mai mult din ceea ce ne propunem , am si realiza mai mult. Se teme oare omul mai mult de succes decat de esec? E rodnic sa mai facem bilanturi? E practic sa scriem ceea ce ne dorim si apoi sa punem zilnic  timp si efort propriu pentru a ne aduce visele la indeplinire sau toate astea trebuie sa ne vina de-a gata doar pentru ca suntem noi merituosi?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu